Atlas (auto)mat/on (auto)BIO/graphy/I© de câteva tipuri principale de discursuri

My new poetry collection, Atlas (auto)mat/on (auto)BIO/graphy/I© de câteva tipuri principale de discursuri, în două volume, Editura khora impex, 2017:

http://khora-impex.com/2017/07/23/atlas-i-iulia-militaru/

http://khora-impex.com/2017/07/23/atlas-ii-mod-de-refolosire-iulia-militaru/

Advertisements

Hunger. A color for everyone

Toată săptămâna şi-o trăsese doar cu târfe adunate de pe drum.

Acum, ţinea în mână ultimii bani, gândea

 

Să-şi ia ceva de mâncare sau o altă femeie.

 

Apoi, se trezi în faţa ei            fără niciun chef.

Se trezi în camera asta             obosit şi nemâncat.

 

Vreau doar să mă uit la tine, poţi să te dezbraci.

Ba nu, mai bine dă-ţi jos chiloţii şi rămâi aşa.

 

Simţea cum stomacul îl roade  fără milă.

În loc să-l hrănească îi muşca pe dinăuntru din trup.

 

Nu pot să rămân cu tine toată noaptea.

Trebuie să termini mai repede.

 

I se păru că vocea târfei era melodioasă şi tânără,

Extrem de tânără, nu avea cum să aibă mai mult de 16 ani.

 

Pulpe firave şi neacoperite de fusta care-i ajungea la fund.

(Ce dracu’ să caute o copilă în apartamentul meu?)

 

Voia doar să o vadă aici, unde a locuit EA. De ce nu pricepe?

I-a dat toţi banii pentru asta.

 

Stomacul i se strânse puternic, respiraţia i se opri.

Nu pot să rămân cu tine toată noaptea. M-ai plătit mult prea puţin.

 

Glasul ei leneş devenea din ce în ce mai rugător. Vă rog, vă rog!

El în tăcere, o privea doar fix fără să se mişte. Ea suspină.

 

De ce continuă cu plânsul ăsta imbecil?

Mă devorează de viu. Nu simţi, nenorocito!?

 

Pe întuneric îi atinse coapsa. Moale şi subţire. Dar tot nu se opri.

Fiecare oftat îi zvâcnea în stomac. O strânse cu ultimele puteri.

 

Parcă s-a mai potolit un pic. Parcă

Durerea lui s-a mai domolit.

 

Deodată, se dezmetici. Avea penisul adânc înfipt în anusul ei.

Pe mână îi picurau lacrimi sau poate sudoare. Nu mai conta.

 

Zbaterea stomacului se linişti.

Sunetele încetară. Durerea trecuse.

 

Nu te pot plăti pentru asta, cheamă pe cine vrei. Nu-mi pasă!

Se desprinse de ea, stomacul îşi reluă înfruptarea din trup.

 

Lasă-mă să plec. Trebuie să plec.

Nu pot să rămân cu tine toată noaptea.

 

Pleacă! Lua-te-ar dracu’ de împuţită! Îi deschise larg uşa, împingând-o afară.

De ce nu simte că sunt devorat de viu? De ce nu simte?

 

Umbra lui se suprapuse peste a ei.

O rază de lumină le atinse chipurile.

 

Pentru prima dată, se priviră. Aveau feţele supte şi albe. Trupurile suspinau.

Undeva, înlăuntrul amândurora, un stomac odios muşca fără milă din carnea lor.

Simţul proprietăţii

Text 1:”The author is part of the structure of the work. While our modern culture is concerned with the legalities of ownership and appropriation, historically, discourse was an action, not a property. The concept of an author is socially constructed and exists only in relationship to the text. […] There is not one authorial voice in the text but many as others interpret the discourse from multiple perspectives and add, delete, and otherwise modify the meme to reflect these myriad interpretations.”

Text 2:”Traditonal ideas about identity have been tied to the notion of authenticity that such virtual experiences actively subvert. When each player can create many characters and participate in many games, the self is not only decentered but multiplied without limit.” Sau, câte ceva despre simțul proprietății:

Toate aceste legi, care ați fost învățați astăzi, să le păziți, ca să fiți vii, să vă înmulțiți și să moșteniți acest spațiu. Eu sunt cel ce vă apără de pustiul din jur. Ascultați-mă!

„Să nu adăugați nimic la cele ce vă este poruncit”. Nici un cuvânt în plus ori în minus nu trebuie să vă rostească limba.

Spațiul acesta va înăbuși dinaintea voastră oricare alte spații, încetul cu încetul: „nu poți să le pierzi repede, ca să nu se pustiască pământul și să nu se înmulțeacă împotriva ta fiarele câmpului.”

Căci eu sunt pământul în care treceți ca să vă stăpânească, o țară cu munți și cu văi și apă din ploaia cerului.

Voi alunga toate celelalte spații de la fața voastră și veți stăpâni spații mai mari și mai puternice decât voi.

Dar luați bine seama, să mâncați numai sânge, pentru că sângele are în el viață și să mâncați viața laolaltă cu carnea.

Și veți mânca voi rodul pântecelui vostru, carnea fiilor și fiicelor voastre, de vreți spațiul acesta. Bărbații voștri nu vor da nimănui din carnea copiilor lor, pe care îi vor mânca doar ei. Femeile voastre vor privi cu ochi nemilostivi pe bărbații de la sânul lor și la fiii lor și la fiicele lor,

și nu le vor da fătul, care a ieșit din coapsele lor și copiii, pe care i-au născut, pentru că ele îi vor mânca pe ascuns în timpul împresurării și al strâmtorării cu care vă vor strâmtora în numele meu.

Dorinţa nestăvilită

the creativity of language

FOÁME s. f. (Construit de obicei cu verbul «a fi » și cu subiectul logic în cazul dativ) 1. Senzația nevoii de a mînca. Nu mi-i foame, răspunse rîzînd fata. SADOVEANU, B. 21. Vă e foame, spunea ea, știu, așteptați, nu mai e mult. Și judecă în mintea ei cum are să le astîmpere foamea. SAHIA, N. 44. La drum umbra mea se ține, nu se ține de mine, dar foamea nu mă slăbește, cum nu-l slăbește pe crocodil. HOGAȘ, M. N. 80. Ori ți-i foame, ori ți-i sete, Ori ți-i dor de codru verde ? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. ◊ Foame de lup v. lup.Expr. A muri de foame v. muri. A fi muritor de foame v. muritor. 2. Fig. Dorință nestăvilită, poftă lacomă, lăcomie. Ne e foame de frumuseți, De cele limpezi, adevărate, Fără lăcate, fără peceți, Luate din viață. DEȘLIU, G. 9. Orice faptă, cît ar fi ea de bună… n-o mai înțeleg, dacă se arată așa ca la Miai: cu foame de avere. PREDA, Î. 113. Poporul calcă cu pas de fier Să-năbușe lacoma, cruda Oaste vrășmașă ca o ventuză, Pîndind, fugind cu foamea de sînge pe buză. BOUREANU, S. P. 12

 

“Limbajul, primul protest împotriva Soluţiei Finale.”

Problema cea mai mare/ O aveau cu păduchii.

Dar poezia trebuie să fie o reprezentare frumoasă,
Poezia trebuie să învingă banalitatea fiecărei zile.

Atunci și numai atunci,
Femeia intra cu-n aparat de ras prost ascuțit.

Atunci și numai atunci,
Pășea peste mormanele de fecale împânzite prin cameră.

Dar poezia trebuie să vorbească doar despre mine
Poezia trebuie să fie prea plină de originalitate.

ORiginALĂ

Dă-le să mănânce mai puțin/ Și-or să se cace mai puțin.

Limbajul – cea mai vicioasă entitate. „Un proces fiziologic absolut normal.”

Dar poezia trebuie să fie.

(auto)mat/on (auto)BIO/graphy/i(c)

underwater white portrait

The Main Character of the Scenes:
A face/ a white noise screen/ some black points/ A face/ INVISIBILITY
A simple line of numbers:
111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111
NO SOUNDS NO LETTERS

In the beginning (I) was a WOMAN

Then, a few Romanian words:

nenorocito! târfă pizdă târâtură ștoarfă curvă bulendră cârpă fleandură otreapă petică stomac zdreanță cocotă duduie damă madamă pațachină pârțotină telăliță teleleică lele madaranță scorțotină tearfă târnoață bandura buzdrună bulă crăiță landră mișarcă magopață tălaniță fleoarță fleorțotină șuleandră buleandră pupăză putoare târâtură haită pupezoaică terfeloagă gudă urjumă ruptură maimuță marcoavă cadaoală mastroacă mahalagioaică mitocancă țopârlancă stomac zdreanță cocotă duduie damă madamă pațachină pârțotină telăliță teleleică lele madaranță scorțotină tearfă târnoață bandura buzdrună bulă crăiță landră mișarcă magopață tălaniță fleoarță fleorțotină șuleandră buleandră pupăză putoare târâtură haită pupezoaică terfeloagă gudă urjumă ruptură maimuță marcoavă cadaoală mastroacă mahalagioaică mitocancă țopârlancă

A simple line of numbers:
222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222222

I am a medical DOCTOR. THE ANATOMY LESSON:

The human penis is an external male organ that additionally serves as the urinal duct. The main parts are the root (radix); the body (corpus); and the epithelium of the penis including the shaft skin and the foreskin covering the glans penis. The body of the penis is made up of three columns of tissue: two corpora cavernosa on the dorsal side and corpus spongiosum between them on the ventral side. The human male urethra passes through the prostate gland, where it is joined by the ejaculatory duct, and then through the penis. The urethra traverses the corpus spongiosum, and its opening, the meatus, lies on the tip of the glans penis. It is a passage both for urination and ejaculation of semen. An erection is the stiffening and rising of the penis, which occurs during sexual arousal, though it can also happen in non-sexual situations. The most common form of genital alteration is circumcision, removal of part or all of the foreskin for various cultural, religious and, more rarely, medical reasons. There is controversy surrounding circumcision. While results vary across studies, the consensus is that the average erect human penis is approximately 12.9–15 cm (5.1–5.9 in) in length with 95% of adult males falling within the interval 10.7–19.1 cm (4.2–7.5 in). Neither age nor size of the flaccid penis accurately predicts erectile length.

I is a Romanian p(h)oet! Poetry is my NAME.

Note despre libertate ca impostură şi (im)postura libertăţii

http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2015-2.html#5

1. „Se” scrie în se-ul scris: „la început a fost alegerea”, iată libertatea ca „autooriginare”. Şi libertatea ca izbândă a binelui. Dar, a alege implică acest „dar”, opusul alături de cel ales. Aici se vede imposibilitatea alegerii şi impostura libertăţii.

2. Singura formă de prezenţă a libertăţii este (im)postura. A fi liber de a lua orice formă. Şi totuşi, neputinţa de a lua orice formă. Postura este limitativă. Orice postură este o im-postură, postură negativă. „Se” duce a elibera către o postură mizeră, a te pune într-o rea postură, o poziţie defectuoasă a corpului. Întinare corporală, (în)locul pedepsei corporale.

3. Libertatea nu poate fi altfel decât corporală. Dar corpul nu o poate adopta decât ca postură negativă ceea ce(-i) o (trans)formă în/de impostură. A fi liber de orice formă – discursul arată această imposibilitate a corporalului. Corporalitatea obligatorie.

4. Postura negativă este o imagine. Deci, imaginea ca impostură. Şi libertatea accesului la imagine ca eliberare. Aici, toată impostura. Imagine eliberatoare arată imposibilitatea oricărui acces la imagine. În rest, adică în ceea ce mai rămâne din ceea ce nu se vede, „se” aşază surogatul/simulacru (de gândit „diferenţele” în/din limba română). (În)locuind. Luând locul. Uzurpând.

Ce este restul românesc din limba română? Vezi Noica. De regândit.

5. Limbajul în discurs. Umbra/urma, se oferă ca surogat/simulacru (care?), fără să ia locul. Fără să elibereze. Ca minciună. Surogatul ca simulare.

6. Apoi, se dă libertatea de a demonstra adevărul minciunii, de a arăta imagine în spatele suplementului – limbajul în discurs ca imagine. Despre fapte şi/sau lucruri. Din nou, impostura libertăţii.

7. Împotriva oricărei proliferări textuale a imaginii. Se poate folosi ceea ce este deja dat, fără să mai adauge. Dialog în locul tăcerii. Împotriva dialogului ca multiplicare. Imagini şi cuvinte în război static.

Cineva: „fundamentaliştii de toate credinţele religioase /ideologiile politice au respins imaginea vizuală şi chiar pe cea muzicală dintr-o teamă viscerală de puterea lor şi din convingerea că ce nu se vede/aude, nu există, dar divorţul de realitate n-a adus niciodată adevărul, dreptatea sau eliberarea prin frumos.”

Gheorghe Iova: „Fundamentaliştii sunt imagine nu texte.”

Problema fundamentală (aici teroarea). A fundamenta „Se” face doar în numele realităţii. A pune bazele. A crea real. A aşeza surogat. În-locul. Şi mai departe: libertatea de a avea acces la real ca surogat/simulacru al libertăţii (im)posibile. Posibilitatea negativă. A posturii.

„Imagine muzicală” (?), posibil/imposibil. De gândit.

8. „Terorismul celor terorizate”. Dialogul (între)ţine. Se aşază la între ele dialogul şi le menţine. Teroarea.

Eu (în loc de bibliografie general, deci surogat):
„Definiţii:
1. Libertatea de exprimare este libertatea politică de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
2. Libertate de conştiinţă = principiu formal în societatea modernă pluralistă, care face posibilă acţiunea în conformitate cu propria conştiinţă, în principal în ce priveşte religia.

Altele: libertatea de conştiinţă, dreptul de a profesa liber opiniunile sale religioase; libertatea presei, dreptul de a-şi manifesta cugetarea pe calea ziarelor, prin tipar
Altele: Libertatea preseĭ, dreptu de a tipări orĭ-ce (dar fără a minţi orĭ a vătăma morala). Libertatea conştiinţeĭ, dreptu de a avea orĭ-ce religiune saŭ credinţă.”

Gheorghe Iova: „libertatea de constiintsa” e inutilizata de “libertatea de expresie”.”dreptul la informatsie” e al cetatsenilor, nu al “presa”(vezi : “presa” : “expresia”).”libertatea presei”, daca nu “libertatea parlamantului”, daca nu shi “libertatea guvernului”, nu are sens, decat ca dubleaza, uzurpa libertat si cenzureaza.”

Eu (în loc de bibliografie generală): Merg mai departe: libertatea presei ia în posesie libertatea de expresie (tocmai ca imposibilitate de a utiliza ceea ce nu poate fi exprimat, ca imposibilitate a libertăţii de conştiinţă) şi creează iluzii ale evadării, fugi false, fantasme/gauri-vis(d) al(e) eliberării, toate împotriva libertăţii de conştiinţă in-utilizare (mereu pe punctul de a se exprima: spaima, teroarea acestei potenţialităţi) de libertatea de expresie; merg mai departe: Je suis Charlie împotriva lui Je suis un terroriste. Nimeni nu şi-a asumat această libertate a terorii, deşi ea este prezentă şi-n Je suis Charlie, uzurpată, cenzurată, într-o formă caricaturală.

9. Textul de presă trebuie să fie accesibil către se. Deschide. Sensul uşor de accesat. Imagine mediată. Libertatea presei, mediere a imposturii.

10. Şi tocmai pentru că „se” pune laolaltă aceste cuvinte depăşesc limitele libertăţii. Se dă libertate. (Im)postură a relei posturi. Vizibilă ca revelare doar în discurs fără imagini, împotriva vizibilului.

– See more at: http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2015-2.html#5

Licantropie

Strofa 1: Excesul de rațiune, în cazul bătrânului lup, este un pericol care îi amenință specia, aflată și așa pe cale de dispariție. Dar, visul se cuibărește bine în capul său și-l face mult mai tenace. În plus, așa cum ne învață Buffon, este unul dintre animalele cele mai dornice de carne și, deși a primit de la natură mijloacele necesare pentru a-și satisface această poftă și a fost înzestrat, într-un cuvânt, cu tot ce e trebuincios pentru a găsi, a ataca, a învinge, a prinde și a devora prada, adeseori aproape moare de foame. Lupul este din fire grosolan și laș, dar la nevoie devine ingenios și îndrăzneț. Totuși, rațiunea lui, depășind limitele oricărei rațiuni excesive, îl va împiedica să se raporteze rațional la preajmă, peisajul pădurii sau al satului tradițional.
Antistrofa 1: Lupul, luat de pui, se îmblânzește și el, dar nu se atașează niciodată, căci natura sa sălbatică e mai puternică decât educația.

Strofa 2: Adesea, îi vezi în plină noapte, sub lumina îngălbenită a lunii, așteptând marea transformare, urlând. Visează! Blana le cade, colții li se retrag, și-n locuri propice/într-o materie fertilă le înfloresc mâini și picioare
de om.
Momentul vulnerabilității maxime./Momentul când poate fi ucis./Momentul prielnic vânătorului.
Antistrofa 2: Needucatul, grobianul, inaccepatabilul, inumaul. Derrida: cruzime, criminalitate, a-fi-în-afara legii, a nu avea credință și lege,
iată ce caracterizează un lup! Pentru asta își merită soarta.
Nu iertați lupul singuratic. Ucideți!

Strofa 3: „Singura reformă reală este trezirea omenirii din visul despre ea însăși.” Cel mai bine, spusele lui Marx au fost înțelese de către Stalin. El cu ajutorul lui Hitler
(o subspecie ciudată de lup cu aripi, plisc și gheare de albatros)
au reușit marea trezire – așa ne place să credem. În loc de cap, ei s-au orientat spre piept. Acolo, exsită suflul, vocea. Să (în)locuim visul cu vocea, iată visul! Nașterea cuvântului. Și fiara va muri, ucisă de o fiară. Homo homini lupus, cu care Rousseau nu se împăca deloc. Însă, ferocitatea omului față de semenul său depășește tot ce pot face animalele, și în fața amenințării pe care ea o lansează întregii naturi, până și animelele carnivore se dau înapoi îngrozite. Dar însăși această cruzime implică umanitatea. Ea vizează un semen, chiar și într-o ființă din altă specie. Și când te gândești, dragă domnule Lacan, că lupul este un animal urâcios în toate ale sale, având o înfățișare josnică și sălbatică, cu un urlet înspăimântător, cu un miros nesuferit, o fire necinstită și obiceiuri feroce,
Antistrofa 3: un animal rău, vătămător când este viu și puțin folositor după moarte, doar pentru blana sa, nu de mare preț.

Strofa 4: Licantropia nu-i nimic altceva, decât o boală mintală. Omul imbecil și animalul sunt niște ființe ale căror acte și rezultate sunt aceleași în toate privințele, pentru că unul nu are deloc suflet, iar celălalt nu se servește în niciun fel de el; amândoi sunt lipsiți de puterea de a reflecta și n-au, prin urmare, nici înțelegere, nici minte, nici memorie, dar amândoi au senzații, simțire și mișcare.
Antistrofa 4: Hitler și Stalin ne-au arătat-o! Acum o știm.

Strofa 5: Omul-lup, cazul Sergei Pankeiev, sedus în copilărie de sora lui, numai cu doi ani mai mare, este un exemplu tipic de lup încăpățânat, pentru care trezirea nu funcționa decât sporadic, în perioade specifice. Marea păcăleală a fost prostia lui Sergei, folosită ca armă împotriva celebrului psihanalist, demonstrându-le, în același timp, lui Stalin și lui Hitler, motivul ratării misiunii lor. Prostia, iată visul!
Sergei vorbea, omul-lup nu știa să vorbească. Serghei a murit, omul-lup este nemuritor. Serghei era un om ca toți oameni, omul-lup era un lup ca toți lupii.
Antistrofa 5: Pentru a ucide bestia, învățați-o să vorbească! Atunci, va veni marea trezire.
Rămâne mereu o urmă de vis în afara visului./Rămâne mereu o urmă de tăcere în limbaj./Rămâne mereu o urmă de prostie în prostie.

Strofa 6: Derrida, același, ca-n-tot(dea una): Iar poemul, dacă așa ceva există, iar gândirea, dacă așa ceva există, țin tocmai de această im-probabilitate a suflului. Suflul rămâne însă, cel puțin la anumite viețuitoare, primul semn de viață dar și ultimul semn de viață, al vieții vii, viețuitoare, care viețuiește. Primul și ultimul semn de viață viețuitoare.
Antistrofa 6: Rațiunea animalului în exces: Fiți proști! Distrugeți limbajul! Distrugeți-L! Tot ce se scurge în afară e murdar. Lichidul, fie el roșu sau incolor, vizibil sau răsunător, e purtătorul acestor cuvinte pe care le condamnăm la moarte. Castrați-l!

Epodă: În cele din urmă, ca urmă, ultima suflare./Suflul sufletului. Of-ul. Bestia redată bestiei.